Suntem creaturi sociale. Dezvoltarea materiei cenuşii din cele doua emisfere prefrontale a dus la dobândirea limbajului şi abilităţilor emoţionale necesare pentru legături sociale puternice, iar dorinţa noastră interioară de a ne conecta unii cu alţii ne-a jutat să supravieţuim şi să evoluăm de-a lungul secolelor. Când reuşim să ne lăsăm deoparte fricile, frustrările, propria nefericire pe care o ducem cu noi şi ne lăsăm antrenaţi în dorinţa de a ajuta, de a simţi ce simte celălalt şi a empatiza emoţional cu omul de lânga noi, atunci prosperăm. Pentru că, oricât de mult ne-ar plăcea să credem că suntem fiinţe rationale, defapt suntem fiinţe puternic emoţionale tânjind după contactul uman. Contact ce presupune să te uiţi în ochii celuilalt, să citeşti pe faţa lui o aprobare binevoitoare, să te simţi văzut cu adevărat, valorizat ori să oferi şi să primeşti îmbraţişări. Contactul ăsta este esenţial pentru sănătatea noastră psihică aşa cum mâncarea sau exerciţiile fizice sunt necesare pentru sănătatea corpului nostru.
Se pare că ne revenim mult mai uşor după pierderi financiare decât după pierderea unei relaţii importante pentru noi. Numeroase cercetări asupra nivelului de fericire resimţit arată cum conectarea cu un prieten apropiat este un determinant foarte puternic al stării de bine. Pentru a ne păstra echilibrul psihic şi a ne dezvolta rezilienţa emoţională, puterea de a face faţă provocărilor ce inerent apar, existenţa unor relaţii semnificative în viaţa noastră este extrem de importantă.
Cum le putem întreţine şi păstra? Prin felul în care alegem să răspundem celorlalţi, acordându-le prezenţa şi întreaga noastră atenţie. Alegând să fim împreună, faţă în faţă. Alegând să ne vorbim mai degrabă decât să ne trimitem mesaje. Alegându-ne unii pe alţii, pentru că adevărata conectare se găseşte în cele mai vulnerabile momente, când altcineva se uită în ochii tăi, îţi vede durerea şi îţi oferă oglinda pe care o căutăm toţi cu atâta ardoare.
Trãieşte acum 